

                         CRITICILOR MEI



               Multe flori sunt,dar putine

               Rod in lume o sa poarte

               Toate bat la poarta vietii,

               Dar se scutur multe moarte.



               E usor a scrie versuri 

               Cind nimic nu ai a spune,

               Insirind cuvinte goale

               Ce din coada au sa sune.



               Dar cind inima-ti framinta

               Doruri vii si patimi multe,

               S-a lor glasuri a ta minte

               Sta pe toate sa le-asculte,



               Ca si flori in poarta vietii

               Bat la portile gindirii,

               Toate cer intrarea-n lume,

               Cer vesmintele vorbirii.



               Pentru-a tale proprii patimi,

               Pentru propria-ti viata,

               Unde ai judecatorii,

               Nenduratii ochi de ghiata?



               Ah! atuncea ti se pare

               Ca pe cap iti cade cerul:

               Unde vei gasi cuvintul

               Ce exprima adevarul?



               Critici voi, cu flori desarte,

               Care roade n-ati adus -

               E usor a scrie versuri 

               Cind nimic nu ai de spus.



                    (1883, decembrie)





.

